Nu prea imi iese timpul la socoteala. Ore pierdute, declarate nule, se aglomereaza sa se numere. Hei, de mine-ai uitat, striga una, cu voce pitigaiata. I-as intoarce o scatoalca, dar imi amintesc ca eram o doamna ultima data cand mi-am zarit reflexia in ochii lui. Atunci cand m-a privit asa, de mi-a topit sufletul si l-am simtit cum se prelinge. Divaghez, sta nu-i scriere de-aia! De maine voi fi, oficial, in vacanta. Probabil ca stiti deja unde plec, prea m-am laudat ca am bilete la un anumit concert. Vreau sa bifez si-un parc de distractii, pe care l-am ratat, ca o mama denaturata ce ma aflu, la ocazii. Nu stiu cand revin pe blog, mai am niste gauri ce s-ar cere umplute si s-ar putea sa profit de moment, sa iau o pauza mai lunga. De e sa planga cineva dupa scrisul meu nehotarat, probabil gasiti prin arhive articole ce v-au scapat. Promisesem, atat pe blogul Vienelei, cat si pe cel al lui Vladen, ca voi scrie si eu pe subiectul lepsei nefacutelor. Pe cand ma gandeam ca va trebui sa-mi diger rusinea de-a nu fi apucat momentul oportun desfasurarii de forte si sa ma fofilez fara pic de eleganta, ma ispiteste cheful, iar el ispiteste pruncii. Mai fac o postare zilele urmatoare despre apropiata mea destinatie de vacanta.