Sapun Natural din Mac, Brad si Pin

Este un sapun racoritor, foarte cremos si... maculin. Hidrateaza, tonifica si revigoreaza. Semintele de mac din compozitia sa ajuta la indepartatea celulelor moarte, masand usor si delicat pielea. Datorita uleiurilor esentiale de brad, pin, menta si eucalipt, acest sapun se face cu adevarat util in lupta cu starile gripale. Ajuta la calmarea tusei, avand efect antiseptic la nivelul cailor respiratorii. Este calmant, revigorat si tonic. Si tot datorita uleiurilor esentiale, este foarte potrivit tenului mixt sau cu tendinte de ingrasare. Datorita albastrului de metil, sapunul are si proprietati antibacteriene. Este recomandat barbatilor dar il pot folosi fara probeme si femeile. Contine: apa, uleiuri saponificate (masline, palmier, cocos, ricin), ulei de ricin, seminte de mac, albastru de metil, uleiuri esentiale (brad, pin, menta, eucapilt). Recomandari: ten normal sau mixt si se foloseste pentru corp si fata.

Paper Bags

Astazi am descoperit un nou concept de genti numit "Paper bags". Ele aparent seamana incredibil cu obisnuitele pungi de hartie, dar sunt confectionate din piele, iar culorile sunt neutre sau in tonuri metalice. Eu cred ca e o alternativa foarte moderna la plicurile de zi, chiar si la cele de seara... Ati gasi locul in garderoba voastra unei astfel de genti?

Lectura Club si Despre ce Nu se Spune

Parte a-2-a am citit si in club. A fost prima oara cand am citit intr-un club in care se desfasoara intruniri literare regulat. emotiile ca de fiecare data te fac sa te simti mereu la inceput, intr-un continuu inceput. Starea de dupa lectura este senzatia eternului inceput care te face sa zambesti si sa te simti impacat si multumit cu eul tau, sa poti purta un dialog de la egal la egal cu sinele. Sa nu uit sa-i multumesc lui Stefan pentru invitatie, a fost o experienta care imi da puterea sa ma reformulez si sa ma reformez mereu si sa caut undeva, inlauntru, bucuria sensibilitatii. Out of topic. Ma intrebam zilele astea daca prea multa sensibilitate (de orice tip de la cea a apropierii de oameni pana la cea a descoperirii lumii de lunga noi, a dimensiunilor, a culorilor, a luminii, a naturii, a ploilor) nu dauneaza? 

Sa fie oare sensibilitatea excesiva o condamnare? Un handicap fata de cei cu "suflete tari"? Incep sa ma gnadesc tot mai mult ca e timpul, asa cum multi din jur imi spun, sa pun capat unui drum lung. Inca mi-e tare drag drumul ala parcurs, tot ce tine de a merge, de a cunoaste, de a te descoperi, de a te intrece, de a scrie. Dar sfarsitul unei etape este ocazia ce prilejuieste un inceput (doar nu poate ramane un gol sau o nemiscare)... poate ca atunci cand simt ca o etapa se sfarseste, este momentul in care ea trece de la fetus la fat si trebuie sa se nasca. Poate ca trebuie sa las inceputul sa se nasca atunci cand face el presiuni ca este pregatit si eu trebuie sa-l ascult. Cu urari pentru o seara excelenta! 

Lansare Antologie

Am tot spus ca imi fac timp sa postez cateva impresii de la lansarea din cadrul targului Gaudeamus a antologiei "Premiile Lili" in care apar si poeziile mele, despre lectura din club Mojo si despre ceea ce inca mi se pare un obiectiv uneori mai aproape, uneori mai departe de sufletul meu. Antologia "Premiile Lili" aparuta in acest an la editura Tritonic, asa cum am spus, lansarea a avut loc in cadrul targului Gaudeamus, imi este foarte draga sufletului. De cand am tinut in mana cartea, am stiut ca este una dintre cele mai mari realizari din drumul meu lung care mai devreme sau mai tarziu se va termina inevitabil cu publicarea propriului volum. 

Pentru mine antologia va ocupa un loc deosebit atat ca raportare la treptele parcurse, cat si ca una dintre importantele realizari care intr-un fel, aratand un anumit nivel, imi intareste ideea ca vine timpul pentru propriul meu debut, ca final de drum si timp pentru tras linia. Multumesc oamenilor deosebiti care au lucrat impreuna ca sa duca la bun sfarsit o lucrare cum este aceasta carte atat de draga mie. Si ca sa citez dintr-un articol din renne.ro: "Premiile Lili, editia intai, este o antologie de 171 de pagini aparuta ieri in colectia LIT Tritonic, iar pe coperta este prezentat trofeul festivalului Lili -lucrare realizata de scriitorului Traian T. Cosovei. Prefata e scrisa de initiatorii festivalului Lili (Lucia Verona, Stefania Cosovei si Denis Dinulescu) sub bagheta „Lili awards”, putem afla „ De ce Lili? 

De ce nu?”, iar raspunsurile sau reminescentele intrebarilor primesc rezolvare prin deschiderea cartii, cateva ore de lectura si un „Bine-ai Venit, Lili!”. Misterele cartii stau in cateva etape premergatoare procesului riguros de selectie: autorii si-au scos curajosi textele la discutie in mediul online, au poposit “pe covorul rosu din Ogrezeni (locul organizarii festivalului live), impanat de reclame la gaini, viata la tara si lucerna”. Volumul dezvolta ideea cum “un festival pe timp de criza” a dat roade si mai ales cand organizatorii stiau ca “nu vor gasi subventii, stiam ca ne putem baza doar pe noi”, dar “rezultatele nu au intarziat sa apara si iata-ne in fata unui autentic esantion de literatura a mileniului trei”, ca sa spicuim din prefetele celor trei".

Au Incercat sa Cumpere Tacerea Victimelor

Scandalul silicoanelor a inceput. Potrivit avocatului celor peste 1.400 de femei care au depus plângere, Poly Implant Protheses era la curent încã din 2007 cu problemele provocate de scurgerile de silicon din implanturi si a încercat sã cumpere tãcerea femeilor afectate. "PIP le-ar fi propus 1.500 de euro si o pereche de proteze femeilor nemultumite. Astfel, informatiile nu au ajuns la clinici si la Autoritatea francezã de securitate sanitarã a produselor de sãnãtate", a explicat avocatul Philippe Courtois într-un interviu acordat agentiei Reuters. Potrivit acestuia, PIP ar fi contactat cliente din Franta, dar si din Marea Britanie. În 2008, firma a angajat 116 salariati si a declarat o cifrã de afaceri de aproximativ 10 milioane de euro. Dar, cu toate încercãrile conducerii de a musamaliza înselãciunea, a urmat cãderea. În perioada 2007-2008, câteva sute de femei din Marea Britanie au depus plângeri penale contra PIP pentru proteze defectuoase. PIP a fost condamnatã la plata unor despãgubiri de 1,4 milioane de euro pentru neprezentarea în fata tribunalului. Avocatul diavolului. Philippe Curtois a anuntat cã îi va da în judecatã pe chirurgii care nu si-au informat clientele asupra riscurilor de rupere a învelisului implanturilor. Medicii sunt obligati încã din 2008 sã depunã dovada scrisã cã si-au informat corect pacientii asupra acestor riscuri.
 

Curtois va actiona în instantã si firma germanã TUV, care a certificat calitatea protezelor. De cealaltã parte, avocatul firmei vede lucrurile doar în termeni economici. PIP utiliza douã tipuri de gel: gelul american Nusil, autorizat, dar si un gel artizanal, de cinci ori mai ieftin. Aceastã alegere i-a permis firmei sã economiseascã un milion de euro pe an. "A fost o actiune capitalistã si asta e", s-a spãlat pe mâini Yves Haddad, apãrãtorul PIP. Din punctul sãu de vedere, totul e ok: nimic nu dovedeste cã gelul incriminat e periculos, orice gel poate provoca iritatii, iar riscul de rupere al membranei implanturilor nu a fost demonstrat. Legea junglei pe piata protezelor. Implanturile mamare PIP sunt doar partea vizibilã a aisbergului din sectorul dispozitivelor medicale, de la orice tip de protezã, pacemaker sau aparate pentru respiratie artificialã, noteazã cotidianul francez "Le Figaro". "Aproximativ 20% din dispozitivele medicale implantabile aflate în prezent în circulatie nu au fost testate clinic", a declarat Pierre Faure, seful serviciului de farmacie de la spitalul Saint-Louise din Paris. Certificatul CE e doar o conventie. Desi prezenta sa ar trebui sã garanteze cã produsul a fost fabricat în Europa, poti vedea mãrfuri cu simbolul CE fabricate în Insulele Mauritius, in India sau în China. Si pentru a fenta verificarea în Europa, producãtorii dubiosi aleg laboratoare renumite pentru cã nu au respins nici un dosar pana in prezent. Se stie, de pildã, cã laboratoarele din sudul Europei sunt mai putin exigente decât cele din nordul continentului...

Motive

Mi-am dat seama saptamana trecuta ca am zeci de motive sa "Pastrez Romania curata" (din punct de vedere ecologic, desigur) si analizandu-mi faptele pentru asta, zilnice, am concluzionat ca: chiar daca nu gasesc un cos de gunoi in imediata apropiere a mea cand am un ambalaj in mana, il tin pana cand gasesc un cos; daca sunt la facultate sau intr-o incapere si nu ma pot ridica, il pun in geanta pana cand am ocazia sa ies si sa vad un cos de gunoi; nu las gume in bancile de la facultate ca sa enervez colegii care urmeaza dupa mine la ore, sa le murdaresc hainele sau sa stric mobilierul, cred ca toate astea tin si de un minim bun simt si de responsabilitate. Am descoperit de curand o oja foarte tare, dupa lungi cautari pentru oje care nu numai sa coloreze cica frumos unghia, ci s-o si intretina. Am gasit-o intr-o farmacie, aparent dintr-o greseala: cat stateam la coada, langa casa de marcat era un cos cu oje si creioane pentru ochi ale unui brand cunoscut din Cluj.

Fara a face publicitate, am descoperit de fapt inca o data un produs cu traditie romanesc, de calitate (si asa am convingerea si incerc sa gasesc in magazine, supermarket-uri produse romanesti avand si mania de a cauta etichetele si a vedea in ce oras sunt fabricate, sa ma asigur ca sunt fabricate in Romania si nu doar distribuite de o firma din tara). Mi-am dat seama pentru a mia oara ce frumoase peisaje are tara asta numita Romania! Parca nu ma satur sa le observ, sa le caut intelesuri, sa caut prin culorile, formele lor imaginile trecutului, ale istoriei, ale frumosului (si asta nu doar de 1 Decembrie) ce frumoasa e tara mea! Mai mult decat atat, am observat o fotografie din revista Historia cu niste copii la tara in perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial (bine, fotografia ilustra de fapt efectele secetei din 1946, dar eu am observat cat de frumosi erau copii aia ce stateau in tarana, Doamne ce frumosi erau!) ma uit des la fotografia aia si de fiecare data mi se pare superba. 

M-am decis ca atat timp cat voi mai calatorii prin tara, sa fac fotografii obiectivelor turistice, a locurilor cunoscute pe plan local si sa scriu despre ele dintr-un simplu motiv: avem locuri in tara care trebuie si mai mult, merita, sa fie promovate. Exista oameni care chiar cred in idealuri culturale, in cultura, in valori culturale, artistice, nationale, europene, internationale, gandesc si cred mai mult. Ar suna a lux in perioada de criza economica sa pastrezi si sa perpetuezi cultura prin manifestari artistice, festivitati, expozitii, reprezentatii de teatru, concursuri, insa, sunt oameni si autoritati publice, institutii culturale care inca fac asta, si o fac f bine! sa le dea Dumnezeu putere de munca si idei de genul acesta cat mai bune si pentru viitorul culturii, al artistilor si al iubitorilor de frumos din aceasta tara.

Reteta Româneasca

Au venit ajutoarele de la UE! Avem alimente descarcate din camioane, firmituri pentru oamenii care au muncit cu drag si spor si care traiesc acum dintr-o pensie ce le ajunge doar sa-si plateasca alte dari la acelasi stat. Asa cum înainte de 90 stateau pe scaunele de la 4 diminea?a sa prinda un copan, acum se îmbrâncesc la ghisee luxoase sa semneze pentru supravie?uirea controlata de statutul de european. România este uimitoare, senzationala si doar la extreme. Cea mai mare discrepanta o observi când iesi din Mall. Daca faci acest exercitiu într-o zi vei observa cum functioneaza lucrurile în tara. Stil, opulenta, lux, brand-uri si cafea servita în fata laptop-ului conectat temporar la wireless. Iesind pe usa rotativa vezi altceva: mâna întinsa si copilul înfrigurat din brate, câinii muritori de foame care se uita la tine cu certitudinea ca oricum nu le vei da nimic - per total saracie lucie. Cu siguranta, nu poti sa rezolvi totul în aceasta viata. Oricât de mult ne-am dori, vor exista întodeauna saraci si bogati însa cum se transforma „cersetorul” în print european este o reteta pe care doar noi o avem: cu zahar si faina se face blatul; coca se obtine din fondurile de reorientare profesionala si se presara putina „smechereala româneasca” la final. Se serveste cu servetele parfumate si se numeste „Lacatusul devenit Brand Manager”! Pofta buna!